Îmi amintesc că acum 4 ani când am câştigat proiectul de outsourcing de servicii de CRM şi profiling al HP EMEA a trebuit în mai puţin de o lună să recrutez cinci oameni, să închiriez un sediu, să achiziţionez echipamente şi software… ce mai, un setup complet al unui business.
Ca să scurtăm povestea, am recrutat în două săptămâni nişte oameni extraordinari cu un salariu de 200$/ lună, doar cu anunţuri online, şi după încă o săptămână s-a rezolvat şi cu sediul şi cu echipamentele. Acum, dacă ar trebui să fac asta din nou, sincer nu cred că ar mai fi posibil:
- oamenii de acel calibru ar cere la situaţia pieţei de acum minim 1000 USD lunar (asta pentru început) – şi aici mai adaug o remarcă amară: cei care aveau 22-23 de ani acum 5 ani erau mult mai conştiincioşi şi chiar şi bine pregătiţi decât cei care au acum 23 de ani şi sunt la primul job
- nu cred că site-urile de recrutare existente în acest moment ar mai fi capabile să livreze acum nici 20% din performanţa de atunci; cred că şi angajaţii dar şi angajatorii au o mare vină aici – prea multe posturi de secretară sau de agenţi de vânzări au fost prezentate în hăinuţe roz fosforescent (nu pot să pricep de ce ar vrea cineva să păcălească un angajat să vină în companie pentru a-şi da seama că nu e jobul care i-a fost prezentat şi să plece după 3 luni). Citez un anunţ la întâmplare de azi de pe xJobs.ro (am subliniat cuvintele cheie care fac acest anunţ să se “diferenţieze” total faţă de celelalte 10000 de joburi postate):
- “xxx este o companie de consultanta care activeaza in domeniul Resurselor Umane va ofera posibilitatea de a va gasi jobul pe care vi-l doriti atat in tara cat si in strainatate (remarcaţi vă rog gramatica).
Valorile care ne conduc activitatea sunt:
• Integritate in cadrul echipei, in relatia cu clientii si candidatii nostri;
• Imbunatatirea continua a calitatii si eficientei procesului de recrutare;
• Atitudine pozitiva orientata 100% spre client. (uau! corect!)Folosim cunostintele, experienta, creativitatea si energia noastra in beneficiul dumneavoastra! (atenţie, nu au zis nimic de echipă tânără, dinamică, dar profi. oare de ce?)xxx recruteaza pentru partenerul sau candidati potriviti pentru postul de Assistant Manager - [...]- pachet salarial motivant
- dezvoltarea unei cariere intr-o echipa tanara si dinamica (it really stands out)
- “xxx este o companie de consultanta care activeaza in domeniul Resurselor Umane va ofera posibilitatea de a va gasi jobul pe care vi-l doriti atat in tara cat si in strainatate (remarcaţi vă rog gramatica).
- reversul medaliei: toate (dar absolut toate) CV-urile sunt pline de frazele tip “persoana dinamică şi comunicativă, rezistenţă la stres, team-player, calităţile şi experienţa mea mă fac să cred că sunt potrivit pt acest post”
Întorcându-ne la salarii, în special cele din servicii, ele au crescut în primul rând datorită contextului pieţei, bineînţeles, dar părerea mea sinceră e că acest lucru se datorează şi datorită unei lipse de vizibilitate între cerere şi ofertă.
Datorită acestui tip de a scrie un CV şi de a da un anunţ de angajare, deja devine o artă să citeşti printre linii ce anume presupune jobul, sau, de cealaltă parte a baricadei, ce anume ştie să facă pe bune respectivul candidat. Credeţi-mă, cunosc oameni foarte competenţi care datorită unei lipse de relaţii si a abilităţii de a căuta şi identifica joburile potrivite, muncesc pe bani infim mai puţin decât profesioniştii care ştiu să se vândă.
Ei bine… una peste alta, dacă ne întoarcem la povestea de la care am plecat, business-ul de outsourcing-offshoring se bazează pe un concept cinic (c’est la vie!) de genul calitate apropiată la costuri mai mici (evident!). Problema e că acum 4 ani se putea să câştigi un astfel de business pentru că puteai să livrezi ce promiteai şi în condiţii de costuri avantajoase pentru client, dar care să fie profitabile şi pt businessul tău. Azi, la acelaşi buget cred că operaţiunea ar fi mers cu minim 40% în pierdere.
Ok, nici o problemă, trebuie să ne aliniem la UE, e şi normal să crească salariile, etc.
Problema mare însă e că preţurile (pentru servicii în special) nu cresc suficient să acopere salariile şi overheadurile (care galopează) şi atunci business-urile sunt forţate să mai scadă din pretenţiile la angajare şi asta începe să se cam simtă în calitatea serviciilor. De abia asta zic eu că e o problemă.
Exemplul meu favorit aici este cel al clienţilor care vor să facă o campanie de generare de lead-uri cu un call-center extern şi se aşteaptă pentru 2 euro pe ţintă (suma oarecum maximă pe care sunt dispuşi să o plătească) să obţină rezultate comparabile sau mai bune cu cele pe care le-ar scoate agenţii lor de vânzări.
Cum ar putea să fie aşa, când e la mintea cocoşului că în call-center-ul respectiv pentru câţiva euro pe oră nu poţi să atragi decât studente part-time care vor să facă un ban? Cum să te aştepţi ca studenta respectivă care lucrează probabil în paralel la un proiect de lead generation pentru bănci, unul pentru abonamente de ziar şi unul pt servicii IT să înţeleagă produsul la fel de bine ca agentul de vânzări dedicat?
Ei bine, dacă vrei rezultate premium trebuie să fii pregătit să plăteşti un premium. Am lucrat personal pe o campanie de lead generation în care s-au băgat nu 2, nici 20, nici 200 ci aproape 1000 USD pe ţintă atinsă, dar şi rezultatele au fost pe măsură.
Toată şmecheria e să nu dai însă peste un furnizor care să îţi ceară 1000$ dar să îţi livreze treabă de 2$. Se mai întâmplă şi asta.
Am vazut pe la manafu pe blog incercarea de link spre post si am intrat sa vad despre ce e vorba. Acum, nu stiu ce s-ar mai putea comenta ontopic, avand in vedere ca sunt atinse cam toate punctele.
Concluzia e simpla: valorile s-au schimbat, si cele teoretice, si cele evidente. Asa ca ori lucrezi cu oameni vechi, ori incerci sa studiezi backgroundul viitorului angajat, in incercarea de-ai ghici calitatile
PS: bine, mai e si varianta “la noroc”, din pacate destul de aplicata
Problema e ca nici cu oamenii vechi nu poti lucra mereu. Cand businessul se extinde trebuie sa angajezi si oameni noi. Aici incep sa apara problemele
Fenomenul despre care povestesti tu ca se intampla acum 4-5 ani (probabil in Bucuresti) se intampla acum in Iasi de exemplu, si probabil se va intampla in India si China pentru inca 15 ani iar in Africa peste 50.
Oricum, pe de o parte ai mare dreptate procentul de oameni cu adevarat valorosi care pot face diferenta este mai mic, totusi pe de alta parte ei exista in continuare, problema fiind accesibilitatea lor.
Si inca un aspect daca inainte erau sa zicem 50 de programatori pe piata dintre care 5 erau buni, acum sunt tot 5 insa piata e de 150 (autointitulati programatori)
De acord. Dar din pacate asta nu schimba nimic din realitatea existenta.