Înainte de a începe: Acesta nu este un post doar despre internet şi cum el transformă şi revoluţionează totul. Lumea 2.0 nu porneşte numai de la Web 2.0.
Scriam mai demult despre Shift Happens, mai exact despre cum lucrurile şi în special consumul de media se schimbă în jurul nostru. De fapt, cred că ar mai fi câte ceva de spus. Lumea seamănă din ce în ce mai puţin cu cea pe care o cunoşteam la vârsta majoratului şi asta pentru că oamenii se schimbă. Poate schimbarea asta nu se simte atât de mult la cei care acum au 50, 40, 30 sau chiar 25 de ani. Dar uitaţi-vă puţin la adolescenţii de la 12 până la 16-17 ani. Sunt extraordinar de diferiţi faţă de noi acum 10-15 ani.
Am avut de curând un curs cu un trainer din reţea despre aplicarea modelului Butterfly (360 thinking) în care unul dintre aspecte se lega de segmentare, mai precis o abordare într-un alt mod decât cel despre care scriam în Eu despre segmentare sau în Eu despre 360. Mai precis vorbind, se referă la descrierea unui target (consumatori) mult mai pe larg decât 25-35, urban, venit mediu, educaţie medie (apropo de asta, check this out – selectaţi varianta în engleză din căsuţa Brandopia).
Tot de curând am recitit prefaţa cărţii lui Chris Anderson, The Long Tail (foarte pe scurt şi rudimentar, The Long Tail vorbeşte despre faptul că deşi în cazul unui magazin online precum iTunes vor fi câteva hit-uri descărcate de un număr record de ori, toate celelalte – indiferent cât de multe sunt – vor fi descărcate/ cumpărate şi ele de câteva ori – niciodată zero, ceea ce atunci când nu ai costuri cu spaţiul suplimentar de raft înseamnă o sursă importantă de noi venituri). În această prefaţă şi Chris Anderson descria un astfel de -Adolescent 2.0- să îi spunem.
V-aţi gândit vreodată cum arată un Dragoş (Cătălin, Daniel, Mihai?) de 17 ani astăzi. Mama lui Dragoş lucrează într-o bancă, iar tatăl este Sales Manager la o importantă companie FMCG, amândoi cu studii superioare şi venituri peste medie. În rucsacul cu care Dragoş se duce în fiecare dimineaţă la liceul privat pe care îl frecventează, găsim cel mai trendy model de Nokia, un iPod nano drăguţ foc, un stick USB (just in case), un sandwich Snack Attack şi o cutie de Coca-Cola. La 15 ani rucsacul meu de şcoală avea 1-2 eugenii, ceva manuale şi caiete, iar cel mai high-tech gadget din el era un pix cu 4 culori. Apa se bea de la ţâşnitoarea din curtea şcolii.
Dragoş are un laptop în camera sa, internet wireless pentru a putea lucra juca chatui din pat cu prietenii săi. Colegele sale de şcoală sunt şi ele puţin diferite. Au trecut de faza cu ieşitul la o prăjitură cam de 2-3 ani. Dragoş e foarte fericit în seara asta: tocmai a reuşit să convingă a o colegă din clasă să îi trimită 6 poze şi un scurt filmuleţ cu ea în costum de baie. Acum colecţia lui Dragoş are 5 colege în costum de baie şi una topless (apropo, asta e chiar pe bune, mi-a povestit-o o cunoştinţă cu referire la fratele de 16 ani).
Dragoş nu a cunoscut niciodată o lume fără:
- messenger,
- iPod,
- oDC (de pe care îşi descarcă în afară de clasicele precum Piraţii din Caraibe şi alte producţii mai puţin cunoscute: Star Wars Revelation – un film Star Wars realizat în întregime de fani, sau Manga – desenele alea japoneze ultra-enervante în care grimasele sunt întotdeauna supra-exagerate),
- meciurile de Counter Strike pe net,
- Nokia,
- 3G,
- camere digitale,
- minim 50 posturi TV… şi aşa nu prea interesante pentru că difuzează numai lucruri vechi
- cărţi audio
- bloguri
Dragoş nu cumpără CD-uri. Dragoş creaază CD-uri cu muzica şi filmele descărcate şi le împarte (shăruieşte este termenul corect) cu prietenii. Când (rar!) simte nevoia de ştiri, Dragoş citeşte câteva bloguri şi site-uri de ştiri.
Când vrea să cumpere ceva (pentru care şi-a economisit alocaţia zilnică de 15 RON – un salariu multişor peste medie acum 10 ani), Dragoş caută review-uri pe forumuri şi site-uri specializate.
Deşi pe Dragoş îl deranjează traficul din Bucureşti, totuşi de abia aşteaptă să îşi ia carnetul şi prima sa maşină. Oricum o plănuieşte să o folosească doar seara pentru o plimbare cu prietenii. Nu îşi face griji că nu cunoaşte străzile din oraş. TGFG (Thank God For GPS). Mai urmează doar să îşi aleagă o voce cât mai pe gustul lui. Cele care vin cu softul standard sunt cam naşpa.
Şi dacă tot evoluează toate, trebuiau să evolueze şi cele rele, nu? Până acum ne luptam cu spamul care vroia să ne vândă Viagre, Cialişi, softuri la preţuri minore şi pr0n. Mai nou primim spamuri şi pentru fotografie erotică de avatari în Second Life (vezi postul anterior)… Să mai zici că nu e o lume 2.0-ish 
Concluzia – întrebare de final: Cum va arăta lumea peste 10-15 ani, când va fi condusă de Dragoş?
Gata, am plecat în Corfu. Ne vedem pe 5 august!
PS1: Tot acest post a fost scris cu ETEN Glofiish M700. Mi-a fost lene să îmi deschid laptopul. Speaking of World 2.0
PS2: Şi birourile se schimbă. La început a fost un birou OgilvyOne normal. Apoi a apărut Cipică, the company cat. De curând au apărut şi peşti. Cipică e interesat de peşti. Eu aş vrea să îi aduc lui Cipică şi un prieten căţel să se joace frumos împreună. Are cineva un pitbull-aş de împrumutat? 
