Uneori mi se pare că aşa se comportă mediul de afaceri din România…
Ultimul exemplu: am lansat săptămâna trecută o cerere de ofertă către diverşi furnizori de servicii software. Evaluam proiectul respectiv undeva între 200 şi 400 de euro.
Deşi nu mai sunt programator de profesie de vreo 6-7 ani, totuşi cred că sunt capabil să scriu un brief cu specificiaţii decent şi să evaluez corect volumul de muncă necesar pentru un proiect software.
Filmul evenimentelor s-a desfăşurat cam aşa:
- a venit prima oferta… 5000 euro (am crezut că nu am numărat bine zero-urile); să nu mai intrăm şi în detalii de termene
- am revenit cu explicaţii mai pe larg despre funcţionalităţi (poate nu m-am făcut corect înţeles)
- a venit şi a 2-a ofertă: 3000 euro… prezentată ca o poveste frumoasă şi cu un MARE favor/ discount
- am început să îmi pun la îndoială sănătatea mintală
- sâmbătă mi-am rezervat 4 ore şi cu ajutorul unui prieten, am făcut un plan B, respectiv software-ul respectiv, folosind o tehnologie alternativă (the next best thing) să mă asigur că nu se va întâmpla nimic rău în cazul în care nu voi primi şi o ofertă… normală
- luni însă lucrurile au revenit în normal: am primit o ofertă de 350 euro de la un furnizor serios şi un timing decent. punct.
Deşi am rămas cu un gust amar după toată povestea (cine se mai gândeşte că unii au vrut să dea un tun?), mai pot să mă bucur de 2 lucruri:
- că mai există furnizori care înţeleg că corectitudinea, constanţa şi continuitatea asigură succesul pe termen lung; şi că bunul simţ funcţionează CHIAR şi în mediul de afaceri
- şi că mai există şi unii furnizori care când nu simt că pot duce proiectul la capăt 100% spun cinstit: nu putem, nu ne băgăm…
Lăsând la o parte indignare şi alte sentimente negative, toată povestea pentru mine rezultă în 2 puncte de acţiune:
- să scriu acest post – avertisment celor care sunt în căutarea unui furnizor (pentru orice), răspundeţi-vă mai întâi la o întrebare simplă: voi lucra cu oameni de bună credinţă?
- să nu mai lucrez în viaţa mea (şi probabil că nici una din companiile la care voi lucra) cu SC 5000 Euro plus TVA SRL
Zi-ne si cine era furnizorul. Daca nu vrei sa ne zici nume, da-ne un cod fiscal si gasim noi pe mfinante cine sunt
Pana la urma nu conteaza furnizorul ci mai degraba dificultatea proiectului respectiv. Din punctul meu de vedere, o suma intre 200-400 euro nu poate tenta dezvoltarea unui soft(oricare ar fi el) de catre o firma. Cred ca la un astfel de proiect software ar fi trebuit sa contactezi un freelancer.
Bogdan, apropo de ce spui tu, sunt perfect de acord. Numai ca in acest caz, raspunsul decent era “nu ne bagam”. Din punctul meu de vedere strategia a fost “bai, daca dam un tun, ne bagam”;
[...] afară de cultura tunului mai avem noi românii încă o cultură şi un mod de a trata cu furnizori, clienţi, parteneri de [...]