A’ lu’ Alexandrescu

Citeam azi discuţia dintre Cristi Iosub şi Radu Ionescu de pe Iosub + Asociaţii + Fiii referitoare la shifting-ul de comportament al consumatorilor - cum, unde, când, de ce, dacă se întâmplă sau nu de fapt, samd.

Lăsând la o parte definiţiile de specialitate sau non-specialitate să facem un exerciţiu de logică (sau flotare logică cum ar zice Zoso) şi niţică istorie.

1995: primul contact cu Internetul (aveam la liceu graţie RoEdu şi Kappa una dintre minunatele conexiuni permanente din Bucureşti); schimbam cu colegii de clasă listuţe de site-uri interesante pe foi de caiet de matematică, foloseam un browser text (Lynx) şi auzisem vag de ce ar însemna un motor de căutare dar nu ni se părea foarte cool.

Tot atunci apăruse Windows 95 şi un calculator 586 era al naibii de scump. Suficient de scump ca acasă să îl aibă doar 10% dintre colegii de clasă (eu nu mă număram printre ei, aveam un 486 SX cu multe componente de 286, inclusiv un hard disk de 80 de mb, care încă mai funcţionează şi astăzi).

1996: ştiam pe dinafară TOATE fişierele din Windows 95 (reuşeam să îl fac să consume 35 mb de spaţiu pe hard după ştergerea fişierelor neimportante, inclusiv helpul) şi TOATE fişierele in distribuţia de atunci de Slackware Linux. Ştiam cam toate cărţile tari de internet, Linux şi alte chestii obscure pe atunci (profesorii de informatică nu ne prea lăsau la laboratoare să ne dăm pe net pentru că am fi pierdut ora de Turbo Pascal - pe care cam toţi din clasă îl cunoşteam încă din primul an de liceu).

1997: aveam 586 şi un cont de dialup la care plăteam abonamentul cu încă 2 colegi de clasă şi intram cu rândul pe internet, iar fiecare se descurca cum putea cu parinţii să explice notele cam mari de telefon. Auzisem atunci ceva despre o chestie numită iRC şi că se pot agăţa fete acolo - nu ştiu alţii cum au fost, dar eu nu am reuşit nimic

2007: au trecut 10 ani şi azi sunt un om trist. Spre deosebire de atunci când nu aveam suficiente informaţii interesante de citit/ descoperit, am acum pe desktop salvate 5 prezentări de provenienţă Guy Kawasaki, Seth Godin, Fisch şi alţii din gaşcă, cam 150 de Mb de materiale despre digital/ crm descărcate de pe Truffles (intranetul reţelei noastre), mai mult de 200 de posturi necitite de blogurile pe care le ţin sub ochi via RSS şi încă vreo 10 chestii faine găsite cu Google. Nici nu aş mai îndrăzni să îmi explic de ce folderul Windows are mai mult de 1 Giga.

Apropo de Google, motivul pentru care atât de mult succes Google este “pentru că are SENS!”. Pentru că te ajută să te descurci în oceanul de informaţii disponibile, repede şi bine.

Iar apropo de SENS, să revenim puţin la shift şi să ne punem următoarea problemă: de ce se uită oamenii la televizor? de ce citesc o revistă? de ce ascultă un post de radio? de ce se dau pe net? Bottom line, părerea mea e că fac asta din 2 mari motive: 1. pentru a căuta informaţie şi 2. pentru a se amuza-distra-entertain themselves (indiferent ce înseamnă asta - dating, poze, filmuleţe, etc) - uitaţi-vă pe Trafic.ro, cele mai vizitate site-uri sunt cele care ajută oamenii să îşi îndeplinească unul dintre cele 2 aspecte de care vorbeam mai sus.

Şi pentru că ziua va avea mereu 24 de ore (şi ştim din toate studiile că ritmul vieţii e din ce în ce mai alert) vor alege întotdeauna modalitatea prin care pot să îşi atingă scopul cel mai uşor. Acum, ca să ne terminăm flotarea, să explice cineva cât o să mai funcţioneze logica veche a media planning-ului: deci avem filmul de seara de pe X-Tv (d-ăla cu bulina de 12, deci tot familionul îl vede), băgăm 10 minute de reclame, bombardăm gospodina, copiluţul şi tăticuţul cu diverse chestii şi gata ne-am scos, vânzările cresc, scoatem şampania de la rece şi trimitem un comunicat de presă.

Care mai e definiţia de prime-time, când copilaşul ăsta de 14-15 ani nu mai are nici o treabă cu filmul de la TV pe care l-a văzut de pe oDC sau la cinema (ultima redută!) de vreo 2 ani??? Apropo, probabil în timpul filmului, el se uită pe calculator la un alt film pe care tu X-Tv îl vei da peste încă 2 ani…

Sau de ce, atunci când vreau să mă informez ar trebui să mă uit la Ştirile de la 7, pline de senzaţional când fluxurile de ştiri la care sunt abonat (for free) şi newsletterele pe care le primesc ziua la birou îmi dau toate informaţiile de care am nevoie?

Acum pe bune, dacă chiar credeţi că nu e aşa şi că nimeni nu fură nimic marelui TV sau Radio-ului fiţi sinceri şi comparaţi un om de 18 ani de azi cu voi la 18 ani (tineretul din ziua de azi, maică….). Asta nefiind acum mai mult de 10-15 ani, nu? Sper că nu aţi uitat cum se dădea şpagă la tipul de la cablu să te branşeze printre primii să te delectezi şi tu ca omul cu 20 de canale şi să vezi serialul cu Pierce Brosnan pe care îl dădea nou lansatul ProTV, nu?

Credeţi-mă, toţi oamenii pe care îi cunosc (de la 16 până la 35 de ani) au jumătate de hard-disk plin cu filme noi şi muzică via oDC sau Torrent sau ceva similar. PS: eu NU folosesc aşa ceva pentru că este ilegal şi nici NU am toate episoadele din Stargate SG1 şi Atlantis scrise pe CD-uri cu subtitrari cu tot

Ce am flotat până acum?

1. Că e evident că mediile noi oferă într-un mod mai simplu, mai rapid şi mai personalizabil mai multe opţiuni pentru consumatori de a-şi atinge acele 2 scopuri de care tot vorbim mai devreme. Iar explozia tehnologică ajută mediile astea să crească precum Făt Frumos.

2. Chestiile care au SENS au şi succes

Să vorbim deci că nu există un shift… mi se pare oarecum incredibil. Shift-ul există, îl experimentăm cu toţii şi d-aia avem creştere Făt Frumosiană a mediilor astea noi - pentru că advertiserii/ marketerii încep să bage bani în ele. Sper ca în curând să înţeleagă cât mai mulţi dintre ei că a folosi eficient aceste noi jucării înseamnă cu totul altceva decât să umplem netul de bannere care mai de care mai roll-over expand, float-over, sky-scraper sau alte denumiri mirobolante (Asta apropo de ideile pe care le-am auzit ieri într-o discuţie despre un site care să aibă 2 fire 2 paie pe el, nici un beneficiu pentru consumatori, de nici o natură şi de la care se aşteaptă să rupă gura târgului.)

Dacă nu sunteţi convins, iată câteva “Ştiaţi că” de la FischBowl

• Cele mai vânate 10 joburi în 2010 nici nu existau în 2004
• 1 din 8 cupluri căsătorite din US s-au întâlnit online
• Myspace are mai mult de 100 de milioane de utilizatori. Dacă ar fi o ţară, ar fi a 11-a din lume ca număr de locuitori între Mexic şi Japonia
• Pe Google, sunt 2.7 miliarde de întrebări pe lună. Cui i se adresau aceste întrebări I.G. (înainte de Google)
• Numărul de SMS-uri trimise zilnic e mai mare decât populaţia planetei
• Informaţia conţinută într-o săptămână de NY Times depăşeşte volumul de informaţie pe care îl primea un om obişnuit în secolul 18 în toată viaţa
• 40 de exabytes de informaţie (un număr cu 19 de zero-uri) vor fi generaţi în 2007. Mai mult decât în ultimii 5000 de ani…
• Volumul de informaţie tehnică se dublează la fiecare 2 ani. Adică informaţia primită la începutul facultăţii de studenţii de anul 3 este pe jumătate depăşită. În 2010 se va dubla la fiecare 72 de ore.
• A 3-a generaţie de fibre optice transportă 10 trilioane de biţi pe secundă (echivalentul a 1900 de CD-uri)
• Până în 2013 se va realiza un computer care va depăşi puterea de procesare a creierului uman iar până în 2049, un computer cu un preţ sub 1000 USD va depăşi puterea de procesare a întregii rase umane

Dacă vreţi să citiţi toată prezentarea, e disponibilă aici. Mai recomand 2020 şi What if.

După cum se încheia şi Fisch… Shift happens. Now you know.

Trackback URI | Comments RSS